Dacă ai în plan să îți schimbi mașina, îți recomand ca următoarea să aibă obligatoriu dotările despre care voi vorbi în acest articol. Nu trebuie ca mașina să fie nouă, poate fi și la mâna a doua, pentru că aceste opțiuni le veți întâlni sigur pe multe mașini fabricate după anul 2000. Cel mai probabil nu veți căuta o mașină mai veche de 20 de ani. Chiar și așa, dotări pe care mulți le consideră esențiale, existau pe mașini fabricate chiar în anii ‘50, dar încă nu sunt prezente, nici măcar ca opțiune, pe mașini noi.

Foarte multe dintre dotări, exceptând uneori cele de securitate, au fost inițial promovate ca fiind opțiuni de confort/„de lux”. După o perioadă de timp, acestea încep să fie considerate esențiale și să fie întâlnite pe mașini din ce în ce mai ieftine. Fenomenul acesta ne caracterizează evoluția tehnologică în orice domeniu. Din cauza aceasta, este absolut normal ca dotările pe care le voi recomanda să fi fost prezente pe mașinile „premium” de acum 20 de ani, iar în prezent și pe mașini low-cost.

E foarte greu de stabilit limita dintre o dotare necesară și una de confort, pentru că fiecare percepe subiectiv ceea ce consideră că poate fi indispensabil la o mașină. De obicei, odată cu trecerea timpului, acceptăm tot mai multe opțiuni „de lux” ca fiind de nelipsit pe mașină. Dotări de confort precum aer condiționat sau geamuri electrice sunt considerate esențiale de către majoritate încă de acum 10 ani. În alte cazuri, dotările de siguranță (ABS, ESP etc.) nu mai reprezintă „opțiuni” pentru că devin obligatorii prin legislație. Nu voi vorbi despre aceste dotări „evidente”, ci despre acelea care continuă să fie omise de mulți, deși ele sunt disponibile de foarte mult timp. Așa cum azi mai nimeni nu ia vreo mașină la mâna a doua fără „servo”, așa și următoarele dotări ar trebui să fie luate în calcul ca fiind „neapărate”.

1.„Faruri cu xenon, argon, neon și alte gaze rare”

Veche de mai bine de 20 de ani, este una dintre cele mai importante dotări din această listă, pentru că ține de siguranța condusului pe timp de noapte. Nu este doar un moft sau ceva care poate fi dispensabil. Vizibilitatea pe timp de noapte este extrem de importantă, iar becurile standard, cele cu halogen, sunt o tehnologie mult prea învechită pentru ca lumina pe care o produc să continue să ni se pară „decentă”. Să fim mulțumiți cu becurile de tip halogen este ca și cum un miop s-ar mulțumi cu ce vede fără ochelari. Bineînțeles, exagerez, însă ce-i care trec de pe o mașină cu becuri xenon/LED/laser vor simți imediat disconfortul becurilor halogen. Mai mult decât atât, culoarea luminii produse de becurile halogen are o tentă gălbuie, care obosește ochiul în perioadele lungi de condus, dând o senzație de căldură. Lumina alb-albăstruie a becurilor cu xenon/led menține concentrarea pe perioade mai lungi, apropiindu-se mai mult de lumina din timpul zilei.

Dacă nu mă credeți pe cuvânt, voi insera niște date care să evidențieze ceea ce vreau să spun. Fără a deveni prea tehnic, voi aminti despre fluxul luminos și temperatura culorii pentru becurile auto cu halogen și cele cu xenon (adică următoarele opțiuni, ca performanță). Fluxul luminos este măsurat în lumeni (lm) și ne arată efectiv cantitatea de lumină. Atenție! Nu puterea în wați este relevantă, ci lumeni. Un bec vechi de lustră de 100W „dă” mai puțină lumină decât un bec de tip LED de 20W.

  • Fie că vorbim de H4 sau H7, cele mai comune becuri cu halogen, acestea au undeva între 1500-1650 lm;
  • Un bec de xenon montat din fabrică are între 2800-3400 lm;
  • Temperatura culorii (nuanța luminii) becurilor cu halogen montate din fabrică ajunge pe la 3100 Kelvini – nuanță gălbuie;
  • Temperatura culorii becurilor cu xenon montate din fabrică este între 4100-5000K – nuanță apropiată de alb;
  • Becurile cu halogen au o durată de viață de 400-600 de ore;
  • Becurile cu xenon ajung pe la 3000 de ore.

Așadar, becurile xenon oferă o cantitate dublă de lumină, cu o nuanță apropiată de cea a luminii naturale de pe timp de zi. Sunt într-adevăr mai scumpe, dar te pot ține 4-5 ani, fără probleme.

Dacă ai becuri cu halogen, nu prea ai ce să faci. Poți cumpăra becuri cu nuanțe care se apropie de alb (pe la 3500K) și cu foarte puțini lumeni în plus, dar tot nu te vei apropia de performanțele becurilor cu xenon. Varianta montării unui sistem aftermarket de xenon cade și ea din discuție, pentru că, dacă vrei să fie în regulă din punct de vedere legal, sunt mult prea multe chestiuni de rezolvat. Pe lângă faptul că trebuie, conform legii, să pui și spălătoare de faruri, și mecanism de ajustare automată a înălțimii, trebuie să schimbi și „lupa”. Acel proiector/reflector care vine pe o mașină cu faruri de tip halogen NU este gândit pentru becuri de tip xenon/LED (sunt alte focare), așa că lumina va fi „aruncată” greșit pe stradă, de obicei în ochii altora. Nici becurile aftermarket de „1 milion” de lumeni, tip LED, nu sunt o soluție. Deși pentru acestea nu mai este obligatorie montarea spălătoarelor de faruri, dacă nu aveți „lupa” potrivită, totul este degeaba. Așadar, kit-urile de conversie la xenon/LED, montate necorespunzător, nu îți vor aduce efecte benefice substanțiale și te vei trezi constant cu flash-uri de la alții. Din toate aceste motive, este musai să căutați o mașină cu (minim) becuri cu xenon montate din fabrică!

Există totuși niște situații în lumina gălbuie de halogen poate fi mai avantajoasă: pe ploaie și pe ceață. Din acest motiv, culoarea ideală a becurilor de xenon este măsurată pe la 4100-4300K (aproape albă). Nu cumpărați becuri cu mai mult de 5000K, nu veți obține mai multă lumină, dimpotrivă!

2. Pilotul automat

Dacă nu era vorba de siguranță în cazul becurilor cu performanță ridicată, pilotul automat ar fi fost dotarea pe care aș fi pus-o pe primul loc. Chiar dacă avem puține autostrăzi, acestea leagă noduri importante și este improbabil să nu le folosim. În plus, oricât de greu se dezvoltă țara asta, anual apar kilometri noi de autostradă, făcând ca tot mai multe mașini să folosească aceste segmente de drum. Aici intervine necesitatea pilotului automat. Dacă ați vizionat clipul din articolul anterior, în care se amintește despre importanța unei coordonări în trafic, veți înțelege de ce este atât de importantă această dotare. Las un link aici.

Ideea de pilot automat a apărut încă de la apariția automobilului. Mai mult decât atât, această opțiune a început să se comercializeze prin America de Nord încă de prin anii ’50-’60, nu ca dotare de confort, ci ca ceva absolut necesar, tocmai din cauza faptului că oamenii conduceau haotic pe autostrăzi. Exact ce vreau să punctez! Noi nu suntem în stare să menținem o viteză constantă pe perioade îndelungate. Chiar dacă ne-am chinui, tot ne-ar fluctua viteza cu -/+ 5km/h. Fiind foarte mulți care nu pot menține viteze constante (așa cum se ilustrează în clipul la care am făcut trimitere), ecartul acestor viteze inconstante crește tot mai mult. Într-un final ajungem să mergem ba cu 90 km/h, ba cu 140 km/h. Lăsând la o parte faptul că este neplăcut să adaptezi continuu viteza după cel din față, nu este deloc eficient!

Utilizarea pilotului automat ar fluidiza fluxul de trafic de pe autostradă, dar în anumite condiții. Într-o situație ideală, autoturismele își setează o viteză maximă, iar camioanele și autocarele altele. Fiind 3 valori, deja devine problematic, pentru că majoritatea autostrăzilor de la noi au 2 benzi de circulație, care, inevitabil, vor duce la întreruperea constanței. Problema și mai mare este că cineva vrea să meargă cu 130 km/h, altul vreau cu „magicul” 139 km/h și altul cu 220 km/h, nu prea putem face treabă așa.

Soluția reală o reprezintă pilotul automat adaptiv care știe să „adapteze” și să mențină viteza/distanța față de autovehiculul din față. Această tehnologie există pe piață încă de la finalul anilor ’90. Deși apare tot mai des pe mașinile de acum, vor mai trece minim 10 ani până când lumea o va lua în serios și va înțelege câte avantaje are. Până atunci, chiar și pilotul automat clasic, folosit în măsura în care se poate, are efecte pozitive:

  • consum ceva mai redus printr-un ritm de mers constant (cu mai puține accelerări și frânări);
  • fenomen de adaptare a vitezei față de celălalt. De obicei lumea setează viteze „rotunde”, nu 133 km/h. Așa că apar grupuri de mașini corect distanțate care mențin o anumită constanță;
  • se evită situațiile de rocadă. Dacă ai depășit pe cineva și menții viteza, nu te vei trezi că îl vei saluta din nou;
  • nu-ți mai obosește piciorul pe accelerație. Chiar și haotic, cum se circulă pe autostrăzile noastre, este mult mai relaxant să conduci cu pilotul automat decât fără. Majoritatea ajustărilor de viteză le poți face cu ușurință din manetă/butoane, fără a fi nevoie să folosești frâna sau accelerația.

La noi în țară simțim beneficiile pilotului automat, în situațiile în care traficul de pe autostradă este redus. „Afară”, însă, lumea este ceva mai constantă și mai răbdătoare, iar beneficiile acestei dotări, se resimt mai puternic. Chiar dacă sunt diferențe între vitezele setate, folosirea acestui sistem, combinată cu respectarea regulilor de circulație are un efect pozitiv privind disciplina de pe autostrăzi.

Interesant este faptul că, pentru foarte multe mașini (mai vechi chiar de 10 ani) se poate monta ulterior sistemul de pilot automat. În unele cazuri, este atât de simplu, având nevoie doar de maneta/butoanele care acționează sistemul și eventual o „codare”. Vorbim de o investiție de 300-500 RON, uneori chiar și mai ieftin.

3. Conectivitate cu telefonul mobil

În ziua de azi, toată lumea are un telefon mobil și tot mai comun devine smartphone-ul. Integrarea telefonului cu mașina este unul dintre obiectivele tuturor producătorilor. Prin necesitatea conectării telefonului la mașină, nu mă refer neapărat la „ultima fiță”: Apple CarPlay sau Android Auto. Orice metodă prin care putem răspunde la telefon fără a manevra telefonul este suficientă. Așadar mă refer la dispozitive sau soluții hands-free.

Cel mai bun dintre toate este chiar sistemul media al mașinii tale. Căștile „te izolează” de lumea înconjurătoare și nu poți fi la fel de atent. În schimb, dacă îți poți conecta telefonul „la mașină” eviți să iei o amendă sau, de ce nu, chiar să faci accident. Conectarea la mașină presupune măcar o mufă de auxiliar, dacă mașina nu are sistem de conectare prin Bluetooth. Soluții pentru mașini mai vechi există: modulator FM, ca cel de aici sau chiar un dispozitiv hands-free separat, precum cel de aici.

Bineînțeles, pentru că vorbim de „dotări”, ideal ar fi să fie „o funcție” a sistemului tău media. Cel mai ușor ar fi ca unitatea să suporte conectivitate Bluetooth, iar atunci lucrurile s-ar ușura. Vezi pe în bord și/sau pe ecranul unității media cine te sună și poți răspunde ușor folosind tastele de pe volan.

Nu te mulțumi cu difuzorul telefonului, nu se compară cu o conversație auzită prin sistemul audio al mașinii. Nu mă refer la vreo finețe anume, doar că o conversație întreținută cu telefonul „pe difuzor” nu are cum să fie lipsită de clasicul „mă auzi? Stai că sunt <<pe difuzor>>”.

4. Senzori de parcare (măcar pentru marșarier) sau cameră video

Poate lumea să zică orice, dar hai să fim sinceri! Oricât de bine ne cunoaștem mașina, niciodată nu știm sigur cât spațiu este exact până la un anumit obstacol. De ce să existe mereu această emoție? N-ar fi mai bine să ne ajute mașina și să eliminăm cunoscutul „dă-i, dă-i, hop”? Este și o dotare de siguranță, pentru că poate fi orice în spatele mașinii: un copil, un câine, un Rolls Royce etc. Acesta este și motivul pentru care mașinile noi din S.U.A. au obligația de a avea montată o cameră video pentru mersul cu spatele.

Sunt doar avantaje. Nu cred să fi încurcat pe cineva senzorii de parcare, cu atât mai mult camera video. Nu este vorba doar de riscul de a răni pe cineva, sunt multe situații în care doar datorită lor eviți să atingi vreo bordură mai înaltă sau alte obstacole pe care nu le vezi din interiorul mașinii. Din cauza aceasta este preferabil să ai senzori și pe față. Este acea dotare care te ajută să eviți șansa rară și nefericită de a zgâria ceva costisitor.

Dacă nu ai un sistem care să te ajute la parcare, nicio problemă, sunt una dintre dotările nu foarte costisitoare și se pot monta pe orice fel de mașină. Poți alege să cumperi atât senzori de parcare, cât și camere de marșarier care se conectează chiar și cu smartphone-ul. Bineînțeles, pentru un aspect „de fabrică”, ideal este să cauți o mașină care îi are instalați dintotdeauna.

5. (bonus) Încălzire în scaune pentru cele cu tapiserie din piele

Închei lista de dotări cu una care pare totuși să țină mai mult de o preferință personală, fiind încadrată de foarte mulți la zona de „moft”. În egală măsură, sunt oameni, care pe lângă încălzirea în scaune, văd esențială și ventilația pentru cele cu tapiserie din piele. Personal, mi se pare mai gravă necesitatea încălzirii în scaune, pentru că sentimentul de piele rece, iarna este incomparabil mai neplăcut decât cel de piele fierbinte, vara. În plus, vara se poate răci interiorul, chiar relativ repede.

Revenind, acea senzație de frig care îți intră în oase este atât de neplăcută, încât mă face să specific această dotare. Chiar dacă ai garaj, tot va trebui să lași cândva mașina undeva pe afară, când e frig. Iar dacă ai „piele” fără încălzire în scaune, vei simți acea „durere” și îți vei dori să fi avut încălzire sub tapiserie.

Nu putem umbla cu pături peste scaune, iar husele cu încălzire nu se potrivesc niciodată interiorului de piele. Există, totuși, soluții mai elegante, care se pot monta ulterior sub tapiseria existentă. Încălzirea în scaune aftermarket nu este foarte costisitoare, dar necesită munca unui specialist de încredere. Cel mai bine este să cauți din start mașina cu tapiserie de piele și încălzire în scaune (împreună sau niciuna).

Așa cum am menționat la începutul articolului, importanța acestor dotări variază în funcție de necesitățile reale ale fiecăruia. Am considerat dotările din această listă ca fiind absolut necesare, pentru că prin ele ori eliminăm anumite riscuri, ori îmbunătățim considerabil experiența de condus.

  • Farurile cu xenon/LED/laser sunt o opțiune ce trebuie luată în calcul pentru că ține de siguranța noastră și a celor din jur;
  • Pilotul automat ajută la un condus relaxant și eficient, învață șoferul să anticipeze mai bine și să fie constant. Folosit de cât mai multe persoane, ar ajuta la îmbunătățirea traficului de pe autostradă;
  • Integrarea telefonului cu sistemul audio al mașinii elimină riscul de accidente provenit de la utilizarea telefonului în timpul condusului;
  • Senzorii de parcare previn situațiile în care îți vei strica ziua pentru că ai fost neatent în vreo parcare.

Atenție când cumpărați mașini „premium” , care când erau noi au fost peste 35.000 EURO! De obicei, nimeni nu dă atâția bani pe o mașină nouă, fără a o dota cu faruri xenon/LED și/sau pilot automat. Dacă vedeți vreun C-Class/Seria 3/A4/Passat de acum 5 ani fără aceste dotări, cel mai probabil a aparținut unei flote. Trebuie să luați în calcul faptul că, deseori, aceste mașini nu sunt conduse cu cea mai mare grijă.