Lipsa locurilor de parcare din toate orașele mari din România nu este o veste șocantă pentru nimeni. Cine locuiește într-un bloc tipic dintr-un cartier preponderent „dormitor” înțelege foarte bine la ce mă refer. Nu putem toți să ne ajustăm programul și să ajungem acasă la 15.00 pentru „a prinde un loc de parcare” așa că, inevitabil, pentru mulți, începând cu ora 17-18 apare „goana după locul de parcare”. Fie că este vorba de o parte din trotuar sau de ocuparea unei benzi de circulație, trebuie să recunosc că sunt uimit de inventivitatea noastră de a ne găsi un loc de parcare oriunde rezultă un spațiu ferit de fluxuri de circulații auto. Chiar și cei mai fericiți, care au reușit să își cumpere un loc de parcare sau care stau la casă și au o curte decentă, tot trebuie să meargă cândva-undeva unde se pune această problemă – „lipsa locului de parcare”. De ce nu avem locuri de parcare?

Ceea ce voi expune mai jos reprezintă doar o părere prin care nu încerc să judec nicio decizie ci doar să îndemn lumea să încerce să abordeze acest subiect și din alte puncte de vedere.

Problema aceasta este mai delicată decât multe alte alte probleme cu impact mai personal. Spun acest lucru pentru că, în esență, lipsa locului de parcare atinge atât de multe subiecte încât dacă am putea să le abordăm pe toate am putea răspunde la întrebarea „de ce merg lucrurile prost în România?”.

Este ciudat că amplitudinea problemei locului de parcare mulți nu o conștientizează nici când sunt nevoiți (ca pietoni) să meargă pe stradă și nu pe trotuar. Cumva ni s-a înrădăcinat că așa stau lucrurile, că nu sunt locuri de parcare și că trebuie să facem acest sacrificiu comun de a ceda spațiul trotuarului pentru asigurarea locurilor de parcare. Pe bună dreptate, nu prea ai unde să parchezi, așa că o „plantezi” oriunde nu îți iei amendă.

Locul de parcare este „bucată de pământ”

La un curs de mobilitate urbană din facultate ni s-a pus o întrebare care mie mi-a schimbat puțin percepția și anume:

  • Cu ce drept pretindem 12 mp de spațiu public ca să ne parcăm mașina?

Înainte ca mulți să se revolte ar trebui să completăm ipoteza noastră cu niște afirmații general valabile:

  • În medie, o mașină are cam 1,8m lățime pe 4,7m lungime, dar nu o putem parca lipită de un zid sau de altă mașină, avem nevoie de un spațiu în jurul ei, care ajunge pe la 2,30-2,50m lățime cu 5m lungime, de aici am aproximat cei 12mp (cât un dormitor de bloc).
  • Mai mult de 90% din timp, majoritatea mașinilor stau parcate.
  • Mașina în cauză este proprietatea cuiva, a unei persoane fizice/juridice; deținerea unui astfel de bun nu este obligatorie și nu ne condiționează existența.
  • În funcție de metri pătrați desfășurați ai locuinței noastre, trebuie să dispunem de unul sau două locuri de parcare prin posibilitatea de a achiziționa/închiria.
  • Dacă locuim într-un complex, dezvoltatorul acestuia ar trebui să suplimenteze cu 20% din numărul locurilor de parcare pentru a asigura staționarea vizitatorilor.

Acum că am punctat aceste idei, într-o primă fază voi aborda răspunsul la întrebare din două puncte de vedere: a celor care doresc locuri de parcare gratuite și acelor care sunt dispuși să plătească pentru unul.

Personal, mi se pare de bun simț să cerem să avem locuri de parcare atât timp cât suntem dispuși să plătim pentru ele (să le cumpărăm sau să le închiriem). Așa cum am făcut alegerea de a ne cumpăra o mașină, de a suporta costurile care provin de la aceasta (revizii, asigurări, rovinietă etc.), așa ar trebui să ne preocupe, financiar, și pe unde o lăsăm. Nu îți poți cumpăra o ladă frigorifică și să o lași pe casa scării pe motiv că nu ai unde să o pui în apartament. Dacă există oameni care se descurcă numai cu un congelator la frigider, atunci lada frigorifică este doar o alegere.

Cei care doresc un loc de parcare gratuit vor spune că sunt un idiot și că ar trebui să îmi aduc aminte care este salariul minim pe economie în România și abia apoi să îmi dau cu părerea. Acest lucru este adevărat în mare parte și nu sunt în măsură să judec dacă gândirea aceasta este în regulă sau nu. Ce pot spune cert este că în majoritatea cazurilor o mașină este o opțiune de confort. Nu este oare ciudat că există foarte multe mașini parcate pe domeniul public, folosite doar în weekend când se merge la cumpărături? Care mai este rostul acestor mașini? Nici măcar nu este o alegere bună financiară. E mai ieftin să plătești săptămânal un taxi de la hypermarket decât să suporți asigurări, ITP, impozite, schimburi de cauciucuri și revizii la mașină. În ziua de azi putem chiar să folosim servicii de car sharing cu mașini mult mai noi decât ce ne-am permite și scăpăm și de interacțiunea obligatorie cu șoferii de taxi / Uber / Bolt ș.a. În egală măsură, se pot închiria mașini pentru acele dăți când vrem să plecăm în concediu și per total să ne coste mai puțin decât să deținem o mașină.

Da, sunt și persoane care au într-adevăr nevoie de mașina personală zilnic (din diverse motive, justificate sau nu) și care vor spune că ok, aș lăsa mașina acasă, dar nu am alte variante, decât să stau pe 1mp împreună cu 10 alți oameni în autobuz / tramvai / metrou. Nu sunt ipocrit, așa este, e neplăcut mersul cu transportul în comun și în multe cazuri, dacă nu ai rută cu metroul, durează și mai mult. Dar putem cădea de comun acord că se pot evita situații în care să luăm mașina și să mergem pur și simplu pe jos. Tot ce este la o distanță de 10-15 minute de mers pe jos, cred că este un traseu abordabil, dacă nu avem nimic de cărat sau înfruntat, căci nu trăim în junglă (majoritatea dintre noi). Așadar, treptat, când se poate, dacă alegem să nu luăm mașina, poate și traficul s-ar mai diminua câteva procente și poate și transportul în comun ar fi mai eficient încurajând mai mulți oameni să îl folosească, fără a aglomera o singură modalitate de transport în comun.

Nu pretind că dacă mâine transportul în comun ar funcționa ca în Viena mi-aș vinde mașina și nici nu urmăresc ca acesta să fie scopul articolului. Încerc doar să atrag atenția asupra unor frustrări pe care le avem privind lipsa locurilor de parcare și a traficului, probleme care sunt în egală măsură alimentate de modul nostru de gândire.

Pentru mulți este o plăcere să meargă cu mașina – este, de multe ori singurul moment din zi în care ești deconectat de problemele locului din care ai plecat, asculți muzica ta și te bucuri, după caz, de mașina pe care o conduci. Dacă faci alegerea aceasta, sunt 2 lucruri de care nu ar trebui să te plângi niciodată:

  • Traficul – pentru că tu faci parte din acel flux de mașini și ajuți la aglomerarea arterelor de circulație, deși poate nu era absolut necesar să iei mașina.
  • Locul de parcare – dacă îți asumi faptul că mașina ta este pasiunea ta, nu prea ai dreptul să te aștepți de la alții să aibă grijă de ea și să-ți rezerve special un loc unde să o ții în mod gratuit.

Apartamente cu și fără loc de parcare

Dacă totuși ești dispus să plătești pentru un loc de parcare dar nu ai de unde să îl cumperi / închiriezi, atunci înseamnă că ți-ai asumat toate costurile care provin de la posesia unei mașini și, în mare parte, consider că ai dreptate să te superi că nu ai unde să parchezi mașina. Asta nu înseamnă că această categorie de oameni ar fi exclusă de sugestiile propuse anterior sau că sunt 100% excluși de orice vină.

Trăim într-o lume în care profitul este pe primul loc, așa că dacă ai puterea materială de a achiziționa câte locuri de parcare vrei pentru câte mașini vrei, ar trebui să te gândești și la decența consumului.

  • Dacă stai la casă și ai câți mp de curte vrei, chiar te felicit și, sincer, consider că e soluția ideală. Ai tot dreptul să deții câte mașini vrei, atât timp cât ai loc să le pui pe toate în curtea ta.
  • Dacă stai într-un complex de blocuri sau într-un bloc cu a lui parcare, cred că este puțin tras de păr să achiziționezi mai mult de 2 locuri de parcare. Vă aduc aminte că proiectanții ajută investitorii să mintă la locurile de parcare, așadar, în multe dintre cazuri este posibil să fie o extravaganță să îți iei mai mult de 1 loc de parcare și să nu mai rămână locuri pentru restul apartamentelor.

Apartamentele acestea din blocuri noi fără locuri suficiente de parcare nici nu ar trebui cumpărate, pentru că doar așa s-ar încuraja respectarea regulilor privind asigurarea locurilor de parcare. Iar dacă pe moment n-ai mașină, dar apoi zici că „vezi cum faci cu locul de parcare când îți iei una”, înseamnă că te încadrezi automat la categoria care așteaptă locuri de parcare din cer, ceea ce fizic nu are cum să se întâmple. Chiar dacă zici că vei fi dispus să plătești pentru un loc ulterior, doar ce ai încurajat dezvoltatorii să vândă toată locurile disponibile altor apartamente pentru ca mai apoi să pretinzi că nu ai de unde cumpăra unul. Autoritățile unde să le construiască apoi? Să ia constant din spațiul pietonal pentru a avea unde să parcăm? Să facă parcări subterane și smart-parking-uri la greu? Realizați de cât spațiu este nevoie pentru aceste parcări? Nu putem transforma orașul într-un mega-parking.

Dacă vreau să dețin o mașină cândva, apartamentul trebuie ales și cumpărat obligatoriu cu loc de parcare de la bun început. Această decizie ne poate asigura din start un trai pașnic.

„Nu sunt bani acum de loc de parcare, văd eu unde las mașina”. Dacă am bani de un apartament (inclusiv credit) înseamnă că am bani să stau în chirie undeva, cum am stat până acum, deci nu se pune problema unui adăpost. De ce nu aș aștepta mai mult până când îmi permit și un loc de parcare? Când vrei să îți iei ultimul iPhone, este o necesitate de moment? Nu. Aștepți și tragi de vechiul iPhone spart până când ți-l permiți pe cel pe care îl vrei? Unii da, alții nu, dar înțelegeți la ce mă refer.

„Vreau un apartament într-un bloc de dinainte de ’89 pentru care nu am posibilitatea să cumpăr un loc de parcare.” E o situație ceva mai delicată, dar tot implică faptul că ne-am asumat lipsa acestuia. Faptul că am ales undeva un apartament, în majoritatea cazurilor presupune că a fost luată în calcul și problema parcării, a traficului, a accesibilității etc. Lipsa disponibilității de locuri de închiriat nu este mereu doar vina altuia.

Sunt mulți care sunt dispuși să cumpere un astfel de spațiu oricând, dar infrastructura post-comunistă nu le permite. Da, trebuie să avem posibilitatea să cumpărăm de undeva locuri de parcare, dar și noi trebuie să ne gândim că așa cum eu am o mașină sau două, așa are și vecinul și vecinul vecinului. Unde este loc de toate aceste mașini?

Trăim în România, iar țara asta se confruntă mai întâi cu problema schimbării de mentalitate. Nu mă înțelegeți greșit, nu iau în niciun fel apărarea autorităților, doar că în toată ura pe care o adresăm celor care ne conduc, trebuie să ne gândim și dacă noi facem bine ce facem: de ce ne-am mai cumpăra încă o mașină pe care o folosim doar în week-end dacă nu avem loc nici de prima? Repet, nu judec această alegere, dar cine o face nu trebuie să se plângă că nu are unde să le lase în fața scării. Ca împătimit auto, eu chiar înțeleg dorința de a avea mașină, însă automobilul este, pe undeva, un lux și vine la pachet cu multe inconveniente.

Ne-am contopit așa mult cu mașina încât refuzăm să realizăm faptul că mașina nu este extensia noastră, ci este un bun care ocupă spațiu, spațiu pe care trebuie să îl plătim. Din acest motiv este absolut normal, ca un loc de parcare, personal sau public să fie disponibil dar taxat corespunzător. Luăm cazul Bucureștiului, unde nu se mai poate spune că nu ai unde să parchezi la orice oră în centru, când parcarea de la Inter este pe jumătate goală. În cazul acesta problema nici nu este lipsa locurilor de parcare, ci lipsa locurilor de parcare gratuite.

Cu locurile de parcare pentru vizitatori, se întâmplă o altă măgărie unde autoritățile (in)competente ar putea să joace un rol important. Aceste locuri de parcare sunt aproape inexistente. Dacă ai noroc și ajungi într-un astfel de complex cu locuri de parcare pentru vizitatori, te și sperii să nu te trezești apoi cu mașina blocată că ai fi luat locul cuiva. Dezvoltatorii nu vor pierde nicio ocazie de a suplimenta locurile de parcare destinate locatarilor cu cele destinate vizitatorilor, acest lucru ajutând iar la ocuparea domeniului public de mașini parcate „pe dos”. În vizită la oameni tot trebuie să mai mergem din când în când. Putem măcar pentru început, atunci când mergem într-o ospeție și știm că e problematic cu locul de parcare, să alegem o altă modalitate de transport. Este cel mai pașnic așa, evităm foarte multe posibile altercații cu deținători de spațiu public.

Există soluții?

Autoritățile fac ce pot și nu prea. Aplică idei bune de „afară”, dar uită să umble la sursa problemelor și asta naște revolta oamenilor. Lipsa locurilor de parcare suficiente în complexele rezidențiale noi este o problemă gestionată prost sau deloc, precum și lipsa de smart-parking-uri în locuri în care s-ar putea construi sau existența spațiilor moarte care nu sunt nici parcare nici părculețe. Emiterea de autorizații pentru funcțiuni rezidențiale sau comerciale care generează foarte mult trafic și mașini parcate pe artere de categoria a III-a (7-8 metri de carosabil) este iar o problemă majoră – dar aici este o altă discuție și mai stufoasă.

În concluzie, este și vina noastră, și vina autorităților. Ce încerc să spun este că înainte de a combate orice argument cu:

  • „nu avem bani de plata locurilor de parcare”
  • „primăria nu ne face locuri de parcare”
  • „dacă nu iau mașina cu ce să merg? Să iau toate bolile din autobuz?”

Ar trebui să ne gândim că așa doar ne învârtim într-un loop infinit, de unde ruptura poate proveni din schimbarea mentalității noastre. Cel puțin pentru început vă propun următoarele gânduri:

  • „Poate caut un loc de închiriat în apropiere, să nu o mai las pe trotuar”
  • „Dacă am mașină de muncă, pe a mea de ce o mai țin?”
  • „Aș putea merge pe jos până acolo, e frumos afară și fac 15-20 de minute”.
  • „Câți bani bag în mașină? Oare chiar am nevoie de ea dacă eu o folosesc doar ca să ajung duminica la mall?”
  • „Nu pot să renunț la mașina asta, e pasiunea mea! Hai să nu o mai las pe oriunde și să caut un garaj prin apropriere, cât poate să coste?”